Ma tot gandesc in perioada asta la un lucru pe care, sincer, il simtim multi, dar il spunem prea putini.
Romania nu e blocata doar din cauza unor decizii proaste sau a lipsei banilor. Problema e mai adanca, pentru ca exista un sistem care nu a disparut niciodata dupa ’89, doar s-a schimbat la fata, s-a adaptat si a invatat sa mearga mai departe, indiferent cine vine la putere.
L-am vazut de-a lungul anilor. Aceleasi tipare, aceleasi retele, oameni care s-au reinventat si s-au mutat dintr-o zona in alta, dar au ramas, in esenta, aceiasi. Un sistem care si-a gasit adapost politic, in special acolo unde privilegiile au fost protejate, care a umplut statul cu relatii si dependente si care a invatat sa tina lucrurile sub control fara sa fie neaparat vizibil.
Si daca te uiti atent, il vezi si in felul in care apar, din senin, curente „anti-sistem” care, de fapt, nu fac decat sa incurce si mai mult lucrurile. Partide care cresc peste noapte, personaje impinse in fata, valuri de zgomot care nu rezolva nimic, dar ajuta exact sistemul sa ramana unde este. Nu e prima data cand vedem genul asta de mecanism.
In acelasi timp, e un sistem care nu a crezut niciodata cu adevarat intr-o directie occidentala clara. Pentru el, Europa a fost utila cat timp au venit bani. In rest, modul de lucru a ramas acelasi: control, influenta, relatii, supravietuire. Un mod de a face lucrurile care seamana mult mai mult cu Estul decat cu Occidentul.
Problema e ca sistemul asta nu doar ca exista, ci se si apara. Si o face de fiecare data cand simte ca cineva incearca sa schimbe regulile. Nu direct, ci prin presiune, blocaje, scandaluri, teme false. Dintr-odata apare o agitatie generala care, daca o privesti mai atent, pare mai degraba o reactie de aparare decat o dezbatere reala, fie ca vorbim de partide, de presa sau de televiziune.
De asta, sincer, ce vedem in perioada asta nu mi se pare deloc intamplator, ba chiar ma bucura, oarecum…
Pentru ca, pentru prima data dupa mult timp, exista o incercare reala de a deranja sistemul asta. Nu prin discursuri, ci prin lucruri concrete care ating exact zonele sensibile: risipa, privilegiile, mecanismele prin care s-a tinut controlul.
Bolojan nu e perfect si nici nu se vede asa. Dar e unul dintre putinii pe care i-am vazut facand ordine si asumandu-si decizii care nu sunt populare, dar sunt necesare. Si exact asta deranjeaza.
Pentru ca in momentul in care incepi sa pui reguli, inevitabil atingi interese. Iar sistemul reactioneaza.
Asta e, de fapt, miza reala. Nu cine castiga o batalie politica, ci daca Romania reuseste sau nu sa iasa din logica asta in care aceiasi oameni, sub forme diferite, tin statul captiv.
Nu stiu cat de mult va reusi sa puna tara asta pe roate. Dar stiu ca pentru prima data dupa mult timp cineva chiar incearca si nu se va da batut.
Iar cand un sistem incepe sa se agite, de cele mai multe ori nu pentru ca e puternic, ci pentru ca simte ca pierde controlul.
#RomaniaIsiRevine